MarianGood old times

Am spus mai demult pe tuităr că nu am să mai mănânc niciodată pești pangasius, aduși din Vietnam. Principalul motiv a fost că fluviul Mekong este unul dintre cele mai poluate din lume și bla, bla, bla și că peștii de acolo sunt importați + că aceștia conțin mercur, uraniu și alte substanțe chimice toxice pentru organismul nostru. Dar mi-am încălcat promisiunea. Cum așa?

M-am gândit că țările prin care trece Mekong sunt sărace, așa că ce fabrici ar putea avea acolo uraniu și mercur? Ce experimente se fac acolo? Nu se face absolut nimic. Ăia mor de foame și toată lumea e alarmată din cauză că se importă acești pești în Europa și că ne vom intoxica.

Și la noi cum e? Probabil e și mai toxic. Păi Dunărea prin câte țări trece și câte fabrici nu poluează fluviul până când ajunge la noi? Și ce țări! Trece printre cele mai poluate din Europa, unde tehnologia este la cu totul alt nivel! Toate fluviile sunt poluate în această lume, așa că singura modalitate în care să mănânci ceva care cu siguranță nu conține nimic toxic e să îți iei o casă undeva la țară și îți faci tu propria ta crescătorie de pești, alte animale + fructe, legume etc.

În plus, chiar aproape de vărsarea Dunării în Marea Neagră, cam întreg poporul (care învață cât de cât la geografie, desigur), știe că acel combinat siderurgic din Galați poluează și acesta enorm aerul, prin urmare și Dunărea, așa că de ce să consumăm peștii din fluviul care trece și pe la noi? Nu e tot aceeași Mărie, doar sub altă pălărie? Plus că cele de la noi sunt de 10 ori mai scumpe decât fileele de pește pangasius. Din România recomand să consumați doar păstrăvul, pentru că e de pe la munte și acolo aerul și apa nu sunt atât de poluate. Dar păstrăvul e scump și apelez tot la vietnamezi. Așadar, am să cumpăr în continuare peștii aceștia din supermarketuri pentru că prețurile sunt mici + că nici nu au oase + că sunt și gustoase și nu am pățit nimic din cauza lor.

Ce ar mai fi de zis? A mai fost mai demult o nebunie cu ouăle, cică să nu mâncăm ouă de la găine „stresate” pentru că și noi vom fi stresați. Incredibil cum poate să te manipuleze presa și chiar niște articole de pe Internet prin alarme false de acest gen, ca noi să consumăm produsele altora, care vând chiar mai scump.

Referitor la titlul articolului, dacă totul e toxic (fiindcă într-adevăr așa e), noi ce mai mâncăm? Dacă nu ne hrănim, murim. Doar că în cazul în care noi consumăm, tot vom muri, doar că mai încet. Poftă mare!

Am văzut că foarte mulți au început să se plângă sau să se bucure fiindcă nu le-am aprobat unele comentarii. Pentru că nu le aprob, probabil am eu propriile mele motive. Care motive? Ia să le enumerăm:

1) Nu am timp.
De fapt, nici nu mi s-a întâmplat până acum ca cineva să mi se plângă că nu i-am aprobat un comentariu pe acest motiv.

2) Autorul comentariului este prost.
E un motiv bun, nu?

3) Autorul comentariului este incredibil de prost.
Ăsta da motiv! Și pentru ăsta nu aprob eu comentariile proștilor. Cum?! Nu îl știți pe răzvănică?! Ăla mic și prost? Cred că ai o concurență mare… tu și cu Geoană sunteți mari favoriți la titlul „Prostănacul tuturor timpurilor”. În afară de niște înjurături și atacuri de cacao, cel mai mult m-a deranjat că în comentariile geniale de 2 rahați pe blogul meu de muzică îmi spune că scriu pentru trafic fiecare articol. NU scriu pentru trafic, nu sunt un disperat ca tine care a avut un blog de filme pe iuzăun (youzone) unde ai postat linkuri de genul „Descarcă subtitrarea” și cu link către serviciul de căutare Google Adsense cu cuvintele cheie „subtitrare filmul x”. Dacă eu scriu pentru trafic, înseamnă că tu ești un țigan obsedat de bani din clickuri de 0.01$ din adsense.

Așadar, dacă nu ești prost, orice comentariu de-al tău este binevenit.

Distrusule!

…ăsta în cazul în care nu le-aţi ştiut deja. De fapt, e o singură şmecherie, care funcţionează la toate cele trei enumerate mai sus şi anume “cum să măreşti poza de pe un profil privat de twitter / hi5 sau poza de la un gravatar de la comentarii de pe un blog wordpress”.

Să începem cu începutul. La twitter e destul de simplă chestia şi nici nu trebuie să fii un mare programator să măreşti o poză de acolo.

Dacă intri pe profilul meu de twitter sau profilul altcuiva, vezi în dreapta numelui avatarul acestei persoane. Click dreapta pe el, copy Image URL, deschizi un tab nou şi dai paste în bara de adrese şi vei obţine ceva de genul:

http://a1.twimg.com/profile_images/404845880/Oasis_171111084971507_bigger.jpg

Dacă ştergeţi partea îngroşată adică “_bigger” şi daţi un enter, observaţi că obţineţi poza mărită. Foarte util dacă doriţi să vedeţi o poză a unei persoane cu un profil privat pe twitter.

Trecem la punctul 2 şi anume Hi5. Când intraţi pe un profil privat de hai cinci, aveţi de asemenea, poza principală a acelei persoane. Nu puteţi să vă uitaţi la toate pozele, trebuie să vă mulţumiţi cu una singură. Instrucţiunile sunt la fel ca cele de mai sus. Acolo codul arată asemănător:
http://photos4.hi5.com/0103/656/871/72TwEp656871-01.jpg
Nu trebuie decât să înlocuiţi cifra 1 de la sfârşit cu cifra 2 şi o să vă apară poza mărită. Simplu, nu? Read the rest of this entry »

Deşi am spus că nu voi mai prelua lepşe, uite că îmi permit să fac o excepţie aşa cum fac mulţi alţii. Mai exact… dacă una mi se pare interesantă, o fac, da? Şi una a venit din partea domnişoarei Ozana, mi s-a părut interesantă şi uite că o fac acum şi nu vă oblig să o luaţi mai departe, o faceţi doar dacă doriţi.

Aşadar, la plăcinte înainte, la război înapoi! Cerinţa e să vă arăt, povestesc, descriu acel lucru care mă face să fiu mai special. Pentru că am blog nu cred că sunt special, pentru că îmi plac The Beatles nu cred că sunt special… Nu ştiu dacă am aşa ceva. Dar dacă modestia şi sinceritatea sunt două asemenea lucruri, atunci pe acestea două le-aş introduce aici. Nu obişnuiesc să mă laud şi nici de minţit nu prea mint (decât atunci când mă apucă o stare copilărească de prosteală, glume etc. sau mint nevinovat, adică în aşa fel încât toată lumea să fie împăcată, dar şi asta destul de rar).

“It’s with some sadness and great relief to tell you that I quit Oasis tonight. People will write and say what they like, but I simply could not go on working with Liam a day longer.

“Apologies to all the people who bought tickets for the shows in Paris, Konstanz and Milan.”

Noel Gallagher

Da, Oasis s-a destrămat. But they will “Live forever”.

Am revenit cu un mic edit. Noel a dat mai multe detalii despre despărţire. Nu am chef să vă traduc, bănuiesc că ştiţi atâta engleză încât să traduceţi asta:

Dearly beloved, it is with a heavy heart and a sad face that I say this to you this morning.

As of last Friday the 28th August, I have been forced to leave the Manchester rock’n'roll pop group Oasis.

The details are not important and of too great a number to list. But I feel you have the right to know that the level of verbal and violent intimidation towards me, my family, friends and comrades has become intolerable. And the lack of support and understanding from my management and band mates has left me with no other option than to get me cape and seek pastures new.

I would like firstly to offer my apologies to them kids in Paris who’d paid money and waited all day to see us only to be let down AGAIN by the band. Apologies are probably not enough, I know, but I’m afraid it’s all I’ve got.

While I’m on the subject, I’d like to say to the good people of V Festival that experienced the same thing. Again, I can only apologise – although I don’t know why, it was nothing to do with me. I was match fit and ready to be brilliant. Alas, other people in the group weren’t up to it.

In closing I would like to thank all the Oasis fans, all over the world. The last 18 years have been truly, truly amazing (and I hate that word, but today is the one time I’ll deem it appropriate). A dream come true. I take with me glorious memories.

Now, if you’ll excuse me I have a family and a football team to indulge.

I’ll see you somewhere down the road. It’s been a fuckin’ pleasure.

Thanks very much.

Goodbye.

NG.