MarianGood old times

Am să traduc postarea de mai jos ca să înţeleagă şi românul care n-are sânge de ungur în el.

Începem? Începem.

Înainte să discut despre fotbal, aş dori să mă prezint. Eu sunt Marian, un băiat din România, din Satu Mare, mai exact. Vă rog să mă scuzaţi dacă nu ştiu să scriu ca lumea în limba maghiară deoarece eu nu studiez la şcoală această limbă şi de aceea s-ar putea să am multe, multe greşeli (ştiu să vorbesc în maghiară, doar cu scrisul e problemă).

Aşadar, nu ăsta e important, meciul e cel mai important. Am un unchi care adoră fotbalul maghiar şi e mare fan Ferencvaros. Ştiu în ce situaţie e acum “Fradi”, am ţinut cu ei o perioadă, iar dacă aceştia ar promova în prima ligă, cred că am să ţin iar cu ei.

Dar acum, echipa mea preferată din România, Steaua Bucureşti, va întâlni una dintre marele rivale ale lui Ferencvaros din Ungaria şi anume Ujpest FC. Nu urăsc ungurii, am o mulţime de unchi şi mătuşe de această naţionalitate şi ţin cu ei să se califice la Campionatul Mondial.

Am auzit despre Ujpest că are suporteri răi, dar nici noi nu stăm prea prost la această categorie, şi ai noştri sunt foarte răi.

Preferatul meu şi probabil cel mai bun de la Steaua cred că e Juan Carlos Toja, jucătorul cu numărul 14. Îmi place că pasează foarte bine şi că ştie să facă situaţii de gol.

Al doilea cel mai bun jucător de la Steaua cred că este Bogdan Stancu, un băiat foarte tânăr şi un foarte bun marcator.

Şi dintre fundaşi, cred că cel mai bun este Dorin Goian, care ştie foarte bine să se apere.

Sper că Steaua o să învingă şi că o să se califice mai departe pentru că au o valoare mult peste Ujpest. “Hai Steaua” şi “Hai Ungaria la CM”!

P.S. Şi titlul post-ul trebuia să fie, de fapt, “Steaua – Ujpest | Doar cinci zile până la marele meci”.

P.P.S. The BeastMaster, vrei să traduc şi comentariul tău?

De mielöt beszelnék a labdarugásról, akarnám bemutatkozni magamat. Én Márián vagyok, egy román srác Romániábol, Szatmárnémetiböl, pontosabban. Bocsánat ha nem tudok irni rendesen magyarúl mert en nem csinálom a magyar nyelvet az iscolában és azért lehet hogy vanak sok, sok, hibájm (magyarúl tudok beszélni elég jól, csak az irásal van probléma).

Szóval, nem ez fontos, a mérközes a legfontosabb. Van egy bátyám amék imádya a magyar foci-t és ő egy nagy Ferencváros szurkoló. Tudom milyen hézetben van most a “Fradi”, én is egy ideig velök szurkoltam magyarból és ha megént lenének az elsö ligában velök szurkolnék megént.

De most a kedvenc csapatom Romániábol, Steaua Bukarest fog játszani a Ferencváros nagy riválisájál, az Ujpest-el. Nem útálom a magyarokat, van egy csomó magyar bátyáim és nényeim és szurkolok nékiek a Világ Bajnokságban.

Azt halottam az Ujpestiekröl hogy nagyon roszak a szurkolói, de mik sem alúnk nagyon roszan itt, a mieink is nagyon roszak.

A kedvencem és a legjobb a Steaua-tól szerintem hogy Juan Carlos Toja, a 14-es számu játékos. Szeretem hogy nagyon jól paszólja a labdat és csinál nagyon jó gól helyzeteket.

A második legjobb játekosúnk szerintem hogy Bogdan Stancu, egy nagyon fiatal és egy nagyon jó gól lövö.

És a védöink közűl azt hiszem hogy a legjobb a Dorin Goian, aki nagyon jól túd védekezni.

Remélem hogy Steaua fog gyözni és fog továbjutni mert a mi jatékosaink sokkal jobbak mint az Ujpestiek. Hajrá Steaua és hajrá magyarok a VB-én!

Ce e în paralel? Trebuie să lucrez cu două website-uri în paralel: cu blogul meu personal (să postez cât mai des) şi cu RockMag (să postez şi acolo). Şi în curând voi munci cu 3 în paralel. Azi mai mult am lucrat la al doilea, dar nu mare ceva, doar upgrade la wordpress şi la nişte pluginuri. Mâine vin şi articolele. La început mi-am zis că nu postez nimic pe blogul personal azi, dar am zis că o postare cu o melodie nu strică, totuşi. Sau cu două melodii? Sau 3. Nu bă, rămân două.

Oasis – Don’t look back in anger
Album: (What’s The Story) Morning Glory

Animals – House of the Rising Sun

Audiţie plăcută.

Edit: A, stai bă, că şi aici am lucrat. Am tradus “fenomenele” alea de pe blog din engleză în română (parţial).

Este foarte greu să câştigi încrederea cuiva (probabil că este al treilea cel mai greu lucru din lume), iar după ce o câştigi, să o păstrezi (poate e al doilea cel mai greu lucru din lume). Şi până la urmă că tot am scris între parenteze, ce credeţi, care va fi cel mai greu lucru din lume? Să recâştigi încrederea. Azi am avut parte de o experienţă foarte ciudată şi nu prea îndrăznesc să intru în detalii discutând despre aceasta, dar sper că am reuşit să îi recâştig acelei persoane încrederea.

Iar acum să o luăm pe rând. Urmează nişte întrebări simple cu răspunsuri la fel, tot simple (doar ultima trebuie explicată aşa mai…”băbeşte”).

Prima întrebare ar fi “Cum câştig încrederea cuiva?”. Şi aici putem răspunde şi la a doua adică la “Cum fac ca X-ulescu să aibă în continuare încredere în mine?” Dacă spun să fii sincer cred că e destul. Dar să nu încerci să faci o boacănă gen din prima să spui “Tata are un palat şi eu conduc un Ferrari” chiar dacă e adevărat ceea ce zici, mulţi cred că doar faci mişto. Detaliile le spui cu timpul, după ce simţi că persoana de faţă are încredere în tine în proporţie de 100%.

Să trecem la următoarea întrebare şi anume “Cum recâştig încrederea cuiva?”. Hmm…destul de greu, depinde şi de gravitatea faptei. Adică dacă tu ai fost sincer sau uneori “ai luat-o pe ocolite”. Partea cu sincer mi se potriveşte mie pentru că eu am fost mereu sincer şi sunt mereu sincer (mama m-a învăţat să NU mint decât în cazuri EXTREME). Nu ştii la ce mă refer? Uite un exemplu: persoana te acuză cu ceva ce tu NU ai făcut sau că ai facut ceva, dar cu alt scop şi nu cu cel care îl crede aceasta. Nu pot să te ajut prea mult decât cu “insistă, insistă, insistă!” (cam seamănă cu “learn, learn, learn!”, dar merge), caută dovezi care demonstrează că tu ai DREPTATE şi te mai pot ajuta cu “baftă!”. Iar dacă ai minţit această persoană şi te-a prins cu mâţa-n sac şi nu numai o dată, nu prea există soluţii ca această persoană să mai aibă încredere în tine, degeaba eşti tu creativ şi inventezi poveşti cu zâne.

Aşadar, băieţi şi fete, nu vă jucaţi cu focul că s-ar putea oricând să vă ardeţi (chiar şi eu puteam să mă ard azi)! Cu speranţa că persoana şi-a recăpătat încrederea în mine, termin acest articol chiar ACUM!

Am un calculator prost, cred că deja are 6 ani de când l-am cumpărat, în clasa a V-a eram pe vremea aceea. În fine, nu asta contează. Faza e că n-am reinstalat Windows-ul de mai mult de 2 ani şi că acum începe să o ia razna. Dar mai rezistă, cu norocul. Dau un restart şi se rezolvă. Care e problema? Păi, după vreo 3 ore de utilizare nu pot să intru în diferite programe afişându-mi diferite erori gen “Nu mai există memorie necesară pentru a executa această operaţiune”. OK, dau restart şi totul e “fresh”. Şi-a recuperat memoria. Dar devine foarte enervant. N-am antivirus de 1 an pentru că doar mă enervează şi văd că tot nu păţesc nimic. Cel puţin aşa cred. I am safe. Nici măcar firewall-ul nu mi-e activat. Mi-aş dori să scap de ăsta, dar din două motive n-am să scap de rabla mea:

1. Pentru că e rabla mea preferată şi că am îmbătrânit împreună;
2. Fiindcă ştiţi cum e… e criză economică. Deşi ştiu că acum aş cheltui pentru unul nou şi ultra perfomant, cât am cheltuit pe ăsta acum 6 ani. În jur de 17 milioane de lei vechi.

AMD Sempron 2500+
512MB Ram
1.8Ghz procesor
128MB Video, ATI Radeon 9250

Am înţeles că nu vă place sloganul de sus, dar tot ăla va rămâne pentru că e blogul meu şi fac ce vreau din el, nu trebuie să îmi spuneţi voi ce să fac pentru că ştiu foarte bine ce am de făcut. Sau dacă tot vreţi să schimb sloganul de sus, aştept de la voi idei, nu comentarii pe blog / messenger gen “bă, sloganul ăla nu-i bun”. Ai tu o idee mai bună? Scrie aici şi introduc sloganul ales de tine în cazul în care o să îmi placă al tău cel mai mult. Stilul de scris va rămâne acelaşi. Îmi place cum arată acolo “Marian’s Blog” cu un cap de mort pe “M”. Azi am mai schimbat background-ul (am zis că se potriveşte mai mult backgroundul ăsta cu logo-ul) şi poate am să mai modific câteva pe la culori la linkuri, sidebar, dar nimic nu e sigur fiindcă îmi place cum arată acum blogul. Capiş Capisci?

Nu, nu sunt nou în blogosferă, sunt acelaşi Marian, în aceeaşi formulă, doar că pe altă adresă. Majoritatea mă cunoaşteţi şi totuşi, dacă nu mă cunoaşteţi intraţi aici pentru a afla mai multe despre mine şi hai că vă mai salut o dată!

P.S. Am scăpat şi de ce e mai greu, am scris şi primul meu post pe acest blog!